[Traducere din engleză]

Ce este nou? Pe măsură ce Moldova s-a îndreptat spre Occident după invadarea la scară largă a Ucrainei de către Rusia, totodată a adoptat o abordare mai fermă față de două regiuni – Transnistria separatistă și Găgăuzia autonomă – care la rândul lor au căutat sprijinul Rusiei. Odată cu apropierea alegerilor prezidențiale și a referendumului privind aderarea la UE, dezbinările din Moldova s-au adâncit pe fondul amestecului Rusiei.

De ce este important? Rusia se amestecă în procesul pre-electoral și alimentează dezbinarea internă, încercând să zădărnicească aspirațiile Moldovei către UE și să destabilizeze politica țării, cu scopul de a-și recâștiga influența pierdută. Nerezolvarea acestor probleme ar putea avea implicații, pe viitor, asupra stabilității Moldovei.

Ce ar trebui făcut? Abordarea dură a guvernului moldovean față de Transnistria și Găgăuzia a dus la creșterea tensiunilor interne și pare contraproductivă. Partenerii internaționali ai Moldovei, în special UE, ar trebui să o încurajeze să extindă dialogul cu Transnistria și să caute noi canale de comunicare cu Găgăuzia, cu scopul de a negocia o soluționare de lungă durată a disputelor.

Pe măsură ce se apropie voturile-cheie din octombrie, oficialii moldoveni sunt tot mai îngrijorați de ingerința Rusiei și de impactul acesteia asupra stabilității țării. Oficialii din Chișinău, capitala Moldovei, se tem că Rusia manipulează dezbinări interne vechi de decenii pentru a favoriza instabilitatea înaintea alegerilor prezidențiale din 20 octombrie și referendumului care va avea loc în paralel, privind aspirațiile țării de aderare la UE. Rusia a căutat mult timp să își extindă influența semănând dezbinare între Chișinău și două regiuni disidente: Transnistria, care s-a desprins într-un scurt război secesionist, în 1992, și Găgăuzia, care a obținut o largă autonomie în 1994. Dar, pe măsură ce Moldova s-a apropiat de Occident, tacticile Chișinăului de a controla regiunile au dus la creșterea tensiunilor. Cu încurajarea partenerilor occidentali, autoritățile moldovenești ar trebui să înceapă să abordeze o abordare mai ușoară – căutând soluționarea disputelor interne, chiar în timp ce Chișinăul se străduiește să contracareze amestecul Rusiei în afacerile sale interne și să se protejeze împotriva unei crize energetice postelectorale privind livrările de gaze rusești către țară.

Localizarea Moldovei între Ucraina și România a făcut ca atât Kievul, cât și Moscova, să dorească să obțină sprijinul acestei națiuni formal neutre în lupta lor. În ultimii doi ani, lideri de la Chișinău au acuzat Moscova de întreruperea aprovizionării cu energie, finanțarea protestelor politice și tentativa de lovitură de stat. Ei se tem că Rusia va continua să încurajeze tulburările, inclusiv în regiunile disidente, Transnistria și Găgăuzia, pentru a submina autoritatea președintei Maia Sandu, care a orientat politica externă a țării într-o direcție mai occidentală, considerând Rusia drept principalul adversar. Apelurile publice lansate în februarie și martie de liderii din Transnistria și Găgăuzia pentru susținerea Rusiei împotriva a ceea ce ei consideră a fi tratament abuziv din partea autorităților moldovenești au întărit îngrijorările Chișinăului cu privire la amestecul Rusiei înaintea votului din octombrie și a scrutinului parlamentar de la începutul anului 2025. 

Deși nu există nicio îndoială că Moscova a alimentat mult timp flăcările nemulțumirii din Transnistria și Găgăuzia, nemulțumirile locuitorilor și neliniștile autorităților din aceste două regiuni nu sunt doar un efect al amestecului Rusiei. Pe măsură ce pașii Chișinăului către independența energetică și războiul Rusiei din Ucraina au diminuat influența economică a Moscovei în Moldova, Chișinăul a adoptat o linie mai dură împotriva celor pe care îi acuză că îmbrățișează separatismul sau că urmează linia Kremlinului. În acest fel, a alimentat nemulțumirile în cele două regiuni disidente și a oferit Rusiei muniție pe care o poate folosi pentru a propaga discordia. De asemenea, riscă să piardă cea mai bună ocazie din ultimele decenii de a căuta o apropiere de Transnistria, făcând în același timp prea puțin pentru a gestiona o relație dificilă cu Găgăuzia.

Menținerea sub control a acestor tensiuni va depinde în parte de gestionarea a trei provocări interconectate. Cea mai iminentă se referă la tentativa de interferență a Rusiei în perioada premergătoare voturilor programate pentru octombrie. Guvernarea Sandu a colaborat cu aliații occidentali pentru a consolida rezistența Moldovei la dezinformare, atacuri cibernetice și alte forme de subterfugiu. Cu toate acestea, în gestionarea acestui set de riscuri, Chișinăul va trebui să acționeze cu prudență pentru a evita agravarea polarizării țării, în special în ceea ce privește noua orientare a politicii sale externe. Dacă eforturile de combatere a amestecului se transformă în măsuri de forță antidemocratice sau neconstituționale împotriva moldovenilor simpatizanți ai Moscovei, aceasta nu va face decât să ofere Rusiei ocazia de a profita de aceste diferențe și de a complica negocierile de aderare a țării la UE. 

A doua dilemă cu care se va confrunta guvernul va fi cum să evite o criză iminentă legată de expirarea unui acord de tranzit pentru gazul rusesc care curge în prezent prin Ucraina către o centrală electrică din Transnistria. Contractul de tranzit al conductei dintre Rusia și Ucraina este critic pentru aprovizionarea cu energie electrică a Moldovei. În ciuda fricțiunilor care pot apărea în perioada premergătoare datei de 20 octombrie, guvernul ar trebui să se angajeze cât mai curând posibil în discuții cu cel mai larg spectru de părți interesate, inclusiv cu lideri UE, ucraineni, ruși și transnistreni. Măsurile luate de Moldova pentru a-și reduce dependența de aprovizionarea cu energie din Rusia au înregistrat progrese. Dar acest lucru nu este încă suficient pentru a o elibera de dependența de achizițiile de energie de la centrala pe gaz din Transnistria și nu poate compensa impactul potențial al unei opriri bruște a fluxurilor de gaz rusesc către regiunea separatistă, care ar putea duce la o fugă semnificativă în Moldova și ar putea avea efecte destabilizatoare.

În cele din urmă, pe parcursul și dincolo de ceea ce se prefigurează a fi o perioadă turbulentă, oficialii moldoveni nu trebuie să piardă din vedere o a treia provocare pe termen lung – fără îndoială, cea mai critică: necesitatea de a aborda problemele mai profunde din relațiile sale cu Transnistria și Găgăuzia. Chișinăul ar trebui să reînnoiască urgent eforturile de minimizare a tensiunilor care stau la baza atâtor probleme imediate ale sale. Ar trebui să revigoreze contactele cu liderii de facto din Transnistria, în vederea unor eventuale discuții privind reintegrarea acesteia. Provocarea este mai mare în Găgăuzia, având în vedere că guvernatorul acesteia (aliatul politic al unui om de afaceri exilat, sancționat de SUA și UE pentru interferență electorală în interesul Rusiei) este considerat de guvernul Sandu drept o marionetă rusească nelegitimă, dar chiar și aici ar putea fi loc pentru cultivarea unor parteneri cu care Moldova crede că poate face afaceri. În ambele locuri, primul lucru de făcut este să se evite amplificarea tensiunilor, pentru a crea spațiu de manevră pentru diplomația internă. Partenerii occidentali ai Moldovei ar trebui să o îndemne pe această cale.

Chișinău/Kiev/Londra/Bruxelles, 21 August 2024 

Citiți versiunea completă aici.